Vine valu’…
Din ciclul…n’are rost sa mai mergi la mare ca s’a revarsat Siretul si sunt valuri in gradina cu briza cu tot…bat pariu ca, bineinteles, oamenii afectati vor blama divinitatea, isi vor blestema soarta, vor zice ca asa le’a fost scris…ca..deee…ce ti’e scris in frunte ti’e pus, ca suntem un neam de pacatosi…in final ca asa le’a fost sortit. Vor spune in continuare prostii de genul enumerate, fara insa a pune punctul pe i, dandu’si seama ca, banele, digul de 1 m cam nu prea face fatza saracutzul la viituri pe banda, la dublari de albie, samd. Sa nu mai vorbim ca digul respectiv e o placa de ciment turnat peste pamant direct, fara vreun firicel de fier beton sau orice alt material care sa ii ofere rezistenta - gen columbanit:). Nu se vor intreba de cat timp existau acele diguri, de fisurile deja aflate in ele, de intoleranta autoritatilor la aceste aspecte. Nu…ei vor scoate sacii din pod sau hambar, ii vor umple cu pamant si’i vor cladi gramada pe o lungime de x metri cu sau fara ajutorul soldatiolor ori pompierilor crezand ca vor fi protejati - situatie similara cu descrierea frontului romanesc de Camil Petrescu in “Ultima…” atunci cand vrednica cand armata “fortificase” frontul cu niste santulete ca pentru scurgere de apa pe care zece porci tiganesti cu boturi puternice le’ar fi ramat intr’o jumatate de zi.
Treaba cu sacii va fi facut de catre cei aflati aproape de albia sau lunca raului in timp ce satenii aflati in deal isi vor duce traiul la fel ca si pana atunci…cinstind si chefuind in carciumi darapanate, la randul lor multumind divinitatea, ca au pamant pe deal acolo unde sunt feriti de nenorociri. Sarmanii oameni vor astepta dupa retragerea apelor, mila autoritatilor locale, a guvernului, poate a unui “filantrop” ca Gigi sa le reconstruiasca dependintele si casa. In concluzie…natura umana este zamislita de asa natura incat interesul colectiv sa fie unul aprope inexistent, ajutorul de semeni lasat deoparte chiar si in situatii critice, detronat fiind de latura egoista. Imi zicea cineva ca si altruismul este o forma de egoism…pt ca si atunci cand faci un bine cuiva il faci tot pentru tine - nu stiu…poate ca are dreptate, poate ca mananca la bors. Ideea e ca oameni mor inghititi de ape fara ca in unele comune cuiva sa ii pese.
Treaba cu sacii va fi facut de catre cei aflati aproape de albia sau lunca raului in timp ce satenii aflati in deal isi vor duce traiul la fel ca si pana atunci…cinstind si chefuind in carciumi darapanate, la randul lor multumind divinitatea, ca au pamant pe deal acolo unde sunt feriti de nenorociri. Sarmanii oameni vor astepta dupa retragerea apelor, mila autoritatilor locale, a guvernului, poate a unui “filantrop” ca Gigi sa le reconstruiasca dependintele si casa. In concluzie…natura umana este zamislita de asa natura incat interesul colectiv sa fie unul aprope inexistent, ajutorul de semeni lasat deoparte chiar si in situatii critice, detronat fiind de latura egoista. Imi zicea cineva ca si altruismul este o forma de egoism…pt ca si atunci cand faci un bine cuiva il faci tot pentru tine - nu stiu…poate ca are dreptate, poate ca mananca la bors. Ideea e ca oameni mor inghititi de ape fara ca in unele comune cuiva sa ii pese.